Cu doi ani în urmă asistam neputincioși la evenimente fără precedent și vedeam cu o lume întreagă se oprește sub ochii noștri, cum oamenii fug unii de alții și cum un strănut devenise o armă.

Companiile s-au îndreptat către telemuncă (unii au fost mai puțin norocoși și au intrat în șomaj), iar copiii au început să învețe online. În acele perioade tulburi, confruntați cu inamicul invizibil, copiii și-au petrecut în medie 15-20% din perioada formatoare a vieții izolați în mediul virtual. Departe de prieteni, de bunici, de toți cei care îi încunjurau cu dragoste, viața lor emoțională a fost afectată serios.

Dar asta nu este totul. Valul de panică le-a modificat comportamentul. Atunci când ajungeam acasă, Mălina, fata mea care în curând împlinește 14 ani, nu mă lăsa să o ating decât după ce mă spălam și îmi schimbam hainele. În puținele ocazii când ieșea din casă, dezinfectantul devenise un tic nervos, iar masca o extensie a pielii.

În mijloacele de transport în comun pe care (încă) le folosește cu entuziasm, Mălina nu se mai ține de bare. De asemenea, nu mai stă jos pe scaun. Totul de teama virușilor.

Însă un necaz nu vine niciodată singur. Conflictul armat din vecini înlocuiește inamicul invizibil cu unul vizibil. Lumea devine un șir nesfârșit de 0 și 1, alb și negru, iar părinții trebuie să găsească acele povești care să îi ajute pe cei mici să înțeleagă ce se întâmplă fără a le afecta și mai mult liniștea cu greu dobândită după pandemie.

Cum îi putem proteja de această lume nebună și nesigură? Răspunsul meu este normalitatea. Este să continuăm să le oferim experiențe pozitive, departe de lumea dezlănțuită în care timpul nu mai are răbdare cu oamenii.

Activitățile de aventură, alături de alți copii, sunt oaza de liniște în lumea tot mai agitată; sunt drumul corect și nepoluat pentru a deveni autonomi și responsabili, departe de știri și de social media.

Azi avem nevoie mai mult ca oricând de normalitate pentru a le construi viitorul. Avem nevoie să protejăm și să întărim sentimentul că nu suntem singuri, că putem avea încredere în prietenii noștri, în oamenii din jur. Activitățile de echipă, înfruntarea comună a obstacolelor și, mai ales, depășirea lor, sunt premisele ideale pentru a construi acest comportament.